Lemnul

2_05

Lemnul poate fi considerat primul material de constructie. Din preistorie si pana astazi acest material a fost utilizat constant, in cele mai variate moduri, in alcatuiri constructive cu sau fara rol structural. Acest fapt se datoreaza atat raspandirii lemnului, sub forma unor specii diverse, in toata lumea, cat si lucrabilitatii sale, greutatii reduse si bunelor sale caracteristici mecanice. Cu toate acestea, putine sunt marturiile unor realizari foarte vechi din lemn si, in orice caz, mult mai putine decat cele din piatra. Intr-adevar, lemnul este caracterizat de o perisabilitate crescuta, legata de factori multipli, si nu in ultimul rand de bine cunoscuta sa vulnerabilitate la foc. Totusi poate fi cu usurinta constatata si astazi o larga utilizare in timp a planseelor din lemn, in special in zonele rurale si in vecinatatea padurilor. Succesul si raspandirea planseelor de lemn, ca si a sarpantelor din lemn, este justificata de posibilitatea acoperirii unor deschideri destul de mari cu structuri usoare, costuri reduse si fara a fi necesari pereti perimetrali masivi ca in cazul boltilor din zidarie. Termenul ‘lemn’ nu desemneaza un material in sensul strict al cuvantului. Intr-adevar, fiecare ‘lemn’ este caracterizat de dimensiuni, aspect si proprietati (durabilitate, lucrabilitate, etc) tipice pentru specia careia ii apartine. Ca atare, prin acest termen se desemneaza de regula la modul general partea rezis- tenta (care nu e verde) a plantelor. Lemnul care raspunde cel mai bine cerintelor de utilizare provine din plante ce pot fi grupate in doua mari specii: foioasele, carora le corespund lemnele dure, si coniferele, carora le corespund lemnele moi.

3Pentru aceste doua mari familii, procesul de dezvoltare, atat fizica, cat si a proprietatilor mecanice, are loc in acelasi mod si anume prin suprapunerea in sens radial a inelelor de crestere. Zona interna, cea mai veche, este cea mai rezistenta. Cu referire la trunchi - partea din care se extrage lemnul de constructie - pot fi evidentiate 3 sectiuni: transversala, radiala, tangentiala. Fiecareia din aceste 3 sectiuni ii corspund proprietati de rezistenta mecanica specifice: lemnul raspunde diferit functie de planul in care actioneaza fortele. De aceea, se spune ca lemnul este un material puternic anizotrop. Cu referire la un segment de trunchi, cu cele 3 sectiuni evidentiate, se pot recunoaste zonele carac- teristice de crestere. Partea cea mai rezistenta este constituita de duramen, in timp ce alburnul, sau lemnul tanar, reprezinta partea fiziologic activa, si, prin substantele depozitate, constituie o zona putrescibila. Zonele externe nu prezinta de regula interes pentru intrebuintarile curente. Lemnul de constructii se poate poate clasifica in diverse categorii, functie de diverse criterii: provenienta, caracteristici botanice, mod de prelucrare, etc Astfel, pot fi identificate urmatoarele categorii: functie de provenienta: esente (sortimente de lemn) europene si exotice,  functie de caracteristicile botanice: conifere (plante cu frunze aciculare) si foioase (plante cu frunze late), functie de modul de prelucrare, lemn rotund: stalpi, bile, manele, piloti, lemn cioplit: blani, grinzi cioplite, bulumaci, lemn de cherestea 1 : scanduri, dulapi, grinzi, sipci, rigle.